Obiectul contractului nu trebuie confundat cu obiectul obligației. Obiectul contractului este operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul, etc. convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale. Obiectul obligației este prestația asumată contractual de către debitor. Spre exemplu, în cazul contractului de închiriere, obiectul obligației proprietarului este asigurarea folosinței imobilului închiriat, iar obiectul obligației chiriașului este plata chiriei.
Obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit, în caz contrar, contractul este afectat de o cauză de nulitate absolută și poate fi anulat la solicitarea persoanelor care justifică un interes. În ceea ce privește obiectul obligației, acesta trebuie să fie determinat sau determinabil, să fie licit și să existe la data încheierii contractului.
Ce mai trebuie să știm? Legea nu interzice încheiere unor contracte ce vizează bunuri viitoare sau bunuri care aparțin altei persoane. Spre exemplu, este valabil contractul prin care vânzătorul se obligă să vândă un bun care aparține altei persoane, acesta asumându-și în realitate obligația de a-l procura și a-l transmite cumpărătorului.
Te-ar mai putea interesa De ce trebuie încheiat contractul în formă scrisă.
