Uzufructul este dreptul real, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, prin care o persoană, numită uzufructuar, folosește bunul altei persoane, numită constituitor, respectiv culege fructele acestuia (chirii, recolte, etc.), cu obligația de a-i conserva substanța (de a avea grijă de bun).
Dreptul de uzufruct este un dezmembrământ al dreptului de proprietate pentru că oferă uzufructuarului o parte din prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia și folosința bunului, proprietarul păstrând doar dreptul de dispoziție asupra acestuia (nuda proprietate). Astfel, în temeiul dreptului de uzufruct, uzufructuarul poate folosi bunul întocmai ca și proprietarul dar nu îl poate înstrăina sau dona (dreptul de dispoziție). Obiect al uzufructului pot fi orice bunuri, mobile sau imobile.
Uzufructul se dobândește în temeiul unui act juridic (spre exemplu, contract autentic notarial), uzucapiune sau prin alte moduri prevăzute de lege. Atunci când vizează un bun imobil, dreptul de uzufruct se înscrie (intabulează) în cartea funciară.
Durata uzufructului diferă după cum acesta este constituit în favoarea unei persoane fizice sau juridice. Dacă uzufructuarul este persoană fizică, uzufructul poate fi cel mul viager (până la decesul acestuia), iar dacă este persoană juridică, uzufructul poate fi constituit pe o perioadă de cel mult 30 de ani.
Ce mai trebuie să reținem? Uzufructuarul are obligația de a efectua și suporta reparațiile de întreținere a bunului, cu excepția reparațiilor mari care cad în sarcina constituitorului. În cazul în care bunul este distrus din cauza vechimii sau ca urmare a unui eveniment de caz fortuit sau forță majoră, nici uzufructuarul și nici nudul proprietar nu sunt obligați să reconstruiască bunul.
Te-ar mai putea interesa Ce este certificatul de urbanism.
