Drepturile reale și drepturile de creanță formează categoria drepturilor patrimoniale (drepturi cu un conținut economic).
Drepturile reale sunt drepturile patrimoniale ce conferă titularului anumite prerogative (puteri) asupra unui bun ce pot fi exercitate în mod direct, fără concursul altei persoane. Spre exemplu, dreptul de proprietate asupra unui imobil este un drept real ce se exercită de proprietar în mod direct prin folosirea bunului.
Drepturile de creanță sunt drepturile unei persoane, parte a unui raport juridic obligațional (contract), denumită creditor, de a pretinde celeilalte părți, denumită debitor, să aibă o anumită conduită activă (să facă ceva) sau pasivă (să nu facă ceva). Drepturile de creanță se exercită doar prin concursul altei persoane (de regulă, debitorul). Spre exemplu, vânzătorul are un drept de creanță împotriva cumpărătorului cu privire la prețul vânzării.
Spre deosebire de drepturile de creanță, drepturile reale sunt reglementate în mod expres și limitativ de lege: dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitație, dreptul de servitute, dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosință și drepturile reale de garanție (ex. ipoteca).
Te-ar mai putea interesa Ce este poprirea.
