Rezoluțiunea și rezilierea reprezintă modalități prin care creditorul unei obligații neexecutate sau executate neconform desființează (în cazul rezoluțiunii), respectiv încetează (în cazul rezilierii) contractul încheiat cu debitorul. Atât rezoluțiunea, cât și rezilierea pot interveni doar în situația în care debitorul nu își îndeplinește o obligație contractuală însemnată.
Creditorul obligației neexecutate sau executate neconform nu are dreptul de a alege între rezoluțiune și reziliere, fiecare dintre acestea fiind aplicabilă prin raportare la modalitatea de executare a obligațiilor contractuale. Astfel, rezoluțiune se aplică contractelor cu executare dintr-o dată, cum este cazul contractului de vânzare, iar rezilierea se aplică contractelor cu executare succesivă, cum este cazul contractului de închiriere.
În ceea ce privește efectele produse, contractul rezoluționat se consideră că nu a fost niciodată încheiat, în timp ce contractul reziliat încetează doar pentru viitor. Ca atare, desființarea contractului prin rezoluțiune atrage obligația părților de a restitui prestațiile primite, în schimb, în cazul încetării contractului prin reziliere, părțile nu au dreptul de a solicita restituirea prestațiilor executate. Mai mult, obligațiile scadente la data rezilierii trebuie executate de părți chiar dacă a intervenit încetarea contractului.
În ceea ce privește modul de operare, atât rezoluțiunea, cât și rezilierea pot fi dispuse de către instanța de judecată, la cerere, sau declarate unilateral de către creditor. De asemenea, părțile au posibilitatea de a stipula în cuprinsul contractului obligațiile a căror neexecutare vor atrage rezoluțiune sau rezilierea de drept a contractului, clauză denumită pact comisoriu.
Rezoluțiunea, rezilierea și denunțarea nu sunt sinonime. Primele două sunt aplicabile doar în situația în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile sau și le îndeplinește în mod neconform, în timp ce denunțarea atrage încetarea unui contract din simpla voință a părții, fără a fi necesară vreo justificare.
Ce mai trebuie să reținem? În cazul neexecutării obligațiilor contractuale de către debitor, creditorul nu este obligat să invoce rezoluțiunea sau rezilierea contractului, acesta având posibilitatea de a opta pentru executarea silită a obligațiilor.
Te-ar mai putea interesa Ce este dreptul de preempțiune.
