Contractul de donație este, prin natura lui, un contract unilateral, cu titlu gratuit, ceea ce presupune că doar una dintre părți, în cazul nostru donatorul, își asumă obligații. Cealaltă parte, donatarul, nu are, în principiu, nicio obligație, nici măcar aceea de a accepta donația.
Obligația principală a donatorului este de a pune la dispoziția donatarului bunurile sau sumele de bani ce fac obiectul donației. Pentru bunurile donate, donatorul nu este obligat să ofere garanții contra viciilor ascunse și nici contra evicțiuni, decât dacă și-a asumat expres aceste garanții, dacă evicțiunea decurge din fapta sa sau dintr-o împrejurare pe care a cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la data încheierii contractului.
În ceea ce privește obligațiile donatarului, acestea sunt de ordin moral. Donatarul datorează recunoștință donatorului pentru actul de gratitudine. Orice abatere de la această regulă reprezintă o nerespectare a obligației morale de recunoștință (ingratitudine), care poate atrage revocarea donației în condițiile legii.
Ce mai trebuie să știm? În cazul donației cu sarcini, donatorul răspunde în limita sarcinii atât pentru evicțiune, cât și pentru vicii ascunse, iar donatarul are obligația de a îndeplini sarcinile asumate prin contractul de donație.
Te-ar mai putea interesa Ce înseamnă inalienabil și insesizabil.
