Cererea reconvențională este înscrisul prin care pârâtul dintr-un litigiu formulează pretenții împotriva reclamantului.
Pretențiile formulate prin cererea reconvențională trebuie să rezulte din același raport juridic sau să fie strâns legate de acesta. Spre exemplu, în situația în care cumpărătorul solicită predarea bunurilor ce au făcut obiectul vânzării fără ca în prealabil să fi achitat prețul, vânzătorul poate formula o cerere reconvențională prin care să solicite obligarea cumpărătorului la plata prețului.
Cererea reconvențională trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, respectiv să cuprindă datele de identificare ale părților, obiectul cererii și valoarea lui, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile și probele de care pârâtul înțelege să se folosească.
Cererea se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată și se comunică reclamantului care, la rândul său, este obligat să formuleze întâmpinare.
Pentru că se formulează în cursul unui proces deja pornit (pendinte), cererea reconvențională reprezintă o cere incidentală și se va soluționa împreună cu cererea de chemare în judecată.
Prin excepție, dacă numai cererea de chemare în judecată este în stare de a fi judecată, instanța poate dispune disjungerea cererii reconvenționale și judecarea separată. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului.
Ce mai trebuie să știm? Reclamantul nu poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională a pârâtului inițial.
Te-ar mai putea interesa Ce documente sunt necesare pentru obținerea ajutorului public judiciar.
