Insolvența este acea stare a patrimoniului persoanei fizice sau juridice în care datoriile certe, lichide și exigibile depășesc fondurile bănești disponibile. Noțiunea de insolvență nu este sinonimă cu cea de insolvabilitate. Starea de insolvabilitate implică existența unor datorii ce depășesc totalitatea activelor patrimoniale (bunuri mobile, imobile, drepturi de creanță, etc.), iar nu doar a fondurilor bănești disponibile.
Cu toate că noțiunea de insolvență are un înțeles de sine stătător, din punct de vedere juridic insolvența este procedura judiciară în cadrul căreia societățile au posibilitatea de a se redresa economic prin depunerea și implementarea unui plan de reorganizare.
În România este reglementată și o procedură de insolvență a persoanelor fizice, dar aceasta nu este atât de cunoscută având în vedere că necesită îndeplinirea unor condiții mai restrictive, ceea ce o face mai puțin atractivă.
Ce mai trebuie să știm? Insolvența și falimentul nu trebuie confundate. Falimentul este o etapă finală a procedurii de insolvență la care se ajunge atunci când reorganizarea economică a societății eșuează sau când nu există interes în această direcție.
Te-ar mai putea interesa Ce se întâmplă cu polița de asigurare când intră asigurătorul în insolvență.
