Hotărârile judecătorești sunt actele pronunțate de instanțele de judecată pe parcursul unui proces. În raport de stadiul procesului și instanța care le pronunță, legea clasifică hotărârile judecătorești după cum urmează:

  • încheieri: hotărârile judecătorești pronunțate pe parcursul procesului;
  • sentințe: hotărârile judecătorești finale pronunțate de prima instanță;
  • decizii: hotărârile judecătorești finale pronunțate de instanțele de apel, recurs, recurs în casație (în procesul penal), etc.

Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt structurate în trei părți distincte, după cum urmează:

  • partea introductivă (denumită și practicaua), care cuprinde mențiuni cu privire la denumirea instanței, numărul dosarului, numele, prenumele, calitatea membrilor completului de judecată și alte asemenea;
  • considerentele (motivarea), care cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția (din dispozitiv);
  • dispozitivul, care cuprinde datele de identificare ale părților, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate. Tot în cuprinsul dispozitivului se menționează dacă hotărârea este definitivă sau este supusă unei căi de atac, cu indicarea termenului și a instanței la care se depune calea de atac, respectiv dacă hotărârea este executorie.

Ce mai trebuie să știm? La momentul soluționării procesului, instanța întocmește o minută în cuprinsul căreia se menționează soluția, iar mai apoi aceasta va reprezenta dispozitivul hotărârii finale (sentință, decizie).

Te-ar mai putea interesa Când rămân definitive hotărârile judecătorești.