În baza contractului de întreținere o parte (debitorul întreținerii) se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui terț (creditorul întreținerii) prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. Contractul de întreținere se poate încheia cu titlu gratuit sau oneros.

Atenție! Contractul de întreținere se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii (beneficiarul întreținerii).

Debitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului. Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare. Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală. În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze.

Întreținerea continuă a fi datorată în aceeași măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parțial ori și-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreținerii nu este ținut să răspundă.

Contractul de întreținere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme. Atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.

Ce mai trebuie să știm? Drepturile creditorului întreținerii nu pot fi cedate sau supuse urmăririi.

Pentru mai multe informații, îți recomandăm să citești și articolul  Cum se interpretează contractul civil.