Contestația la executare reprezintă calea procedurală prin care partea împotriva căreia a fost pornită executarea silită poate obține desființarea actelor de executare nelegale sau chiar a executării silite însăși.
Potrivit legii, contestația poate fi formulată împotriva încheierilor date de executorul judecătoresc, împotriva oricărui act de executare realizat de către acesta, precum și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Contestația la executare se face cu respectarea cerințelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată și se introduce la instanța de executare. Cu toate acestea, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.
Contestația se introduce la instanță în termen de 15 zile de la data când:
- contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;
- cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
- debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.
Ce mai trebuie să știm? Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe calea contestației la executare motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă, sub sancțiunea respingerii contestației ca inadmisibilă. De asemenea, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.
Pentru mai multe detalii, îți recomandăm să citești și articolul De ce trebuie încheiat contractul în formă scrisă.
